Intoleranța la proteine: simptome, cauze și ce este de făcut

Expresia „intoleranță la proteine” este folosită uneori pentru a descrie reacții apărute după consumul anumitor alimente bogate în proteine. Totuși, nu este un diagnostic unic: simptomele pot avea cauze foarte diferite, inclusiv alergii alimentare, boala celiacă, afecțiuni digestive sau, mai rar, boli metabolice ereditare.

Este importantă diferența dintre alergia alimentară și intoleranță. Alergia implică sistemul imunitar și poate apărea după cantități foarte mici de aliment; intoleranța provoacă de regulă simptome digestive și nu implică întotdeauna o reacție alergică.

Ce poate provoca reacții?

Proteinele din laptele de vacă sunt un declanșator frecvent al alergiilor alimentare în primii ani de viață. Alte alimente implicate pot fi ouăle, soia, arahidele, grâul, peștele sau crustaceele.

Reacțiile pot avea mai multe cauze:

• Alergii mediate de IgE, care pot debuta rapid cu urticarie, umflare, vărsături, respirație dificilă sau, rar, anafilaxie.
• Reacții non-IgE, mai frecvente la sugari și copii mici, care pot provoca simptome digestive întârziate, cum ar fi vărsături repetate, diaree, sânge în scaun sau dificultăți de creștere.
• Boala celiacă, o afecțiune autoimună declanșată de gluten, o proteină din grâu, orz și secară. Nu trebuie confundată cu alergia la grâu sau cu sensibilitatea non-celiacă la gluten.
• Alte probleme digestive, precum refluxul gastroesofagian, infecțiile intestinale, sindromul de intestin iritabil ori bolile inflamatorii intestinale, care pot produce simptome similare.

Deficiențele enzimatice, tulburările metabolice și unele boli genetice pot afecta procesarea anumitor aminoacizi, însă acestea sunt situații rare, diagnosticate și urmărite de echipe medicale specializate.

Simptome posibile

Manifestările diferă în funcție de cauză, cantitatea ingerată și vârstă. Cele mai frecvente sunt digestive:

• Balonare, gaze, crampe sau dureri abdominale
• Greață, vărsături ori diaree
• Sânge sau mucus în scaun, mai ales la sugari
• Reflux, refuz alimentar sau dificultăți la alimentație
• Scădere în greutate, creștere insuficientă sau oboseală

În alergiile alimentare pot apărea și simptome în afara sistemului digestiv: erupții cutanate, urticarie, mâncărime în gură, umflarea buzelor sau a feței, tuse, respirație șuierătoare și senzație de lipsă de aer.

La sugari, simptomele pot debuta după introducerea formulei de lapte sau a unui aliment nou. Vărsăturile repetate, paloarea, somnolența neobișnuită, deshidratarea, sângele în scaun sau lipsa creșterii în greutate necesită evaluare medicală.

Când este urgență?

Sunați la 112 dacă apar dificultăți de respirație, umflarea limbii sau gâtului, stare de leșin, confuzie, paloare marcată, slăbiciune accentuată sau o reacție alergică severă după consumul unui aliment.

Nu încercați reintroducerea acasă a unui aliment care a provocat o reacție rapidă sau severă. Testarea prin provocare orală este considerată metoda cea mai sigură pentru confirmarea anumitor alergii și trebuie făcută sub supraveghere medicală atunci când medicul o recomandă.

Stabilirea diagnosticului

Nu există un singur test valabil pentru toate reacțiile la proteine. Medicul poate lua în calcul istoricul simptomelor, momentul apariției lor, alimentele consumate, examenul clinic și investigații adaptate situației.

Pot fi recomandate:

• Jurnal alimentar și jurnal al simptomelor
• Teste cutanate și analize pentru IgE specific, utile mai ales în alergiile imediate
• Dietă de eliminare pentru o perioadă limitată, urmată de reintroducere controlată
• Analize de sânge, teste din scaun sau endoscopie cu biopsie, atunci când există suspiciunea unei alte afecțiuni

Pentru suspiciunea de boală celiacă, nu eliminați glutenul înainte de analize fără indicația medicului: o dietă fără gluten poate modifica rezultatele și poate îngreuna confirmarea diagnosticului. Diagnosticul include de obicei analize de sânge și, în unele cazuri, biopsie din intestinul subțire.

Tratament și gestionare

Dacă este confirmată o alergie sau o intoleranță, măsura principală este evitarea alimentului declanșator, cu atenție la etichete și la posibilitatea contaminării încrucișate. O dietă restrictivă pe termen lung, mai ales la copii, trebuie planificată împreună cu medicul și un dietetician, pentru a evita deficitele nutritive.

În alergia la proteina laptelui de vacă la sugari, medicul poate recomanda continuarea alăptării, uneori cu eliminarea temporară a proteinelor din lapte din dieta mamei, sau o formulă extensiv hidrolizată. În cazuri selectate și mai severe, poate fi necesară o formulă pe bază de aminoacizi. Aceste modificări trebuie făcute doar la recomandarea unui specialist.

Persoanele cu risc de anafilaxie pot primi recomandarea de a avea la îndemână adrenalină autoinjectabilă și un plan clar pentru reacțiile accidentale. Tratamentul, inclusiv orice medicație, este stabilit individual de medic.

De reținut

Nu toate simptomele apărute după masă indică o „intoleranță la proteine”. Autodiagnosticarea și eliminarea simultană a mai multor alimente pot duce la carențe nutriționale și pot întârzia identificarea cauzei reale.

Cereți sfatul medicului de familie, al pediatrului, gastroenterologului sau alergologului dacă simptomele se repetă, apar după un aliment specific, afectează greutatea ori alimentația copilului sau includ reacții cutanate și respiratorii.