Gastrita indusă de stres: cauze, simptome și tratament

Gastrita indusă de stres, numită și gastropatie erozivă de stres, este afectarea mucoasei stomacului apărută mai ales în urma unui stres fizic sever. Nu este același lucru cu disconfortul gastric obișnuit provocat de emoții, perioade aglomerate sau îngrijorare.

Apare cel mai frecvent la persoane grav bolnave, internate după traumatisme importante, arsuri extinse, operații majore, infecții severe, infarct sau leziuni cerebrale. În aceste situații, organismul direcționează resursele către funcțiile vitale, iar mucoasa stomacului poate deveni mai vulnerabilă la acid și la apariția eroziunilor sau ulcerelor.

Cum apare?

Stomacul produce acid pentru digestie, dar este protejat în mod normal de un strat de mucus, de fluxul sanguin adecvat și de capacitatea celulelor mucoasei de a se reface.

În condiții de stres fizic major, aceste mecanisme de protecție pot fi afectate:

• Scade fluxul de sânge către mucoasa stomacului
• Se reduce capacitatea de reparare a mucoasei
• Bariera protectoare devine mai fragilă
• Acidul gastric și enzimele digestive pot produce eroziuni sau ulcere

Aceste leziuni pot fi numite uneori ulcere de stres. Ulcerele apărute după arsuri extinse sunt denumite în literatura medicală ulcere Curling, iar cele asociate cu traumatisme sau intervenții la nivel cerebral sunt cunoscute drept ulcere Cushing.

Factori de risc

Riscul este mai ridicat în special la pacienții aflați în terapie intensivă sau după evenimente medicale severe. Printre situațiile care pot favoriza apariția gastropatiei de stres se află:

• Traumatisme majore sau accidente grave
• Arsuri extinse
• Intervenții chirurgicale importante
• Ventilație mecanică prelungită
• Sepsis sau infecții severe
• Traumatisme cranio-cerebrale
• Șoc, tensiune arterială foarte scăzută sau insuficiență de organ
• Tulburări de coagulare

Stresul emoțional poate agrava simptome digestive precum refluxul, greața sau durerea abdominală, însă nu este, de regulă, cauza gastropatiei erozive de stres întâlnite la pacienții critici.

Simptome

Uneori, afecțiunea nu provoacă simptome evidente, mai ales la pacientul internat și grav bolnav. Când apar, acestea pot include:

• Durere sau arsură în partea superioară a abdomenului
• Greață și vărsături
• Vărsături cu sânge sau cu aspect de „zaț de cafea”
• Scaun negru, lucios, cu aspect de păcură
• Amețeală, slăbiciune sau senzație de leșin
• Paloare și oboseală, care pot sugera pierdere de sânge sau anemie

Sunați la 112 sau mergeți de urgență la camera de gardă dacă apar vărsături cu sânge, scaun negru, leșin, confuzie, slăbiciune accentuată ori durere abdominală severă.

Stabilirea diagnosticului

Medicul stabilește diagnosticul pe baza contextului medical, simptomelor și investigațiilor. Analizele de sânge pot indica anemie sau pierdere de sânge, iar testele din scaun pot depista sângerarea ocultă.

Endoscopia digestivă superioară este investigația care permite vizualizarea directă a esofagului, stomacului și duodenului. Aceasta poate identifica eroziuni, ulcere sau o altă posibilă cauză a sângerării, cum ar fi ulcerul peptic, gastrita asociată cu antiinflamatoare, infecția cu Helicobacter pylori sau alte afecțiuni digestive.

Tratament

Tratamentul depinde de severitatea situației și de cauza care a declanșat stresul fizic. În spitale, mai ales la pacienții cu risc crescut, medicii pot folosi medicamente care reduc secreția de acid gastric, cum ar fi inhibitorii pompei de protoni sau, în anumite situații, antagoniștii receptorilor H2.

Dacă apare o sângerare digestivă, poate fi necesară endoscopie terapeutică pentru oprirea sângerării, administrare de lichide intravenoase, transfuzii sau alte intervenții. Tratamentul trebuie decis de echipa medicală; medicamentele pentru acid gastric nu ar trebui începute sau utilizate pe termen lung fără recomandarea unui medic.

Complicații posibile

Fără tratament, leziunile de stres ale stomacului pot duce la:

• Sângerare digestivă și anemie
• Scăderea tensiunii arteriale și șoc hemoragic
• Perforație, adică apariția unei găuri în peretele stomacului sau intestinului
• Peritonită și infecții severe
• Prelungirea internării, mai ales în secțiile de terapie intensivă

Cu prevenție și tratament adecvat, riscul de complicații poate fi redus semnificativ.

Prevenție

Prevenția se aplică în principal în spital, pentru persoanele cu risc mare. Echipa medicală evaluează necesitatea tratamentului de protecție gastrică, monitorizează semnele de sângerare și tratează cauza principală a stării critice.

Pentru simptome digestive mai ușoare asociate cu stresul cotidian, pot fi utile mesele regulate, limitarea alcoolului, evitarea fumatului și a antiinflamatoarelor luate fără recomandare medicală, precum și discutarea simptomelor persistente cu medicul de familie sau gastroenterologul.